Cotul Turzunului
Rezervaţia naturală botanică şi ornitologică Cotul Turzunului, situată pe teritoriul administrativ al comunelor Hoghiz și Racoș, adăpostește numeroase specii de păsări aflate pe traseul transilvănean al migraţiei europene.
Rezervația naturală cu o suprafață de 0,20 ha reprezintă o zonă umedă (mlaștini turboase eutrofe dezvoltate pe strate de nisipuri) bogată în vegetație, aflată în lunca Oltului.
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: râuri și lacuri, mlaștini și turbării, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate sau pajiști și pășuni.
Arborii sunt prezenți cu specii de: stejar (Qurecus robur), fag (Fagus sylvatica), molid (Picea abies), arin (Alnus glutinosa), răchită (Salix L.).
La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante rare, printre care: o gențiană mov din specia boreal-montană Swertia perennis, ligularia (Ligularia sibirica), precum și specii boreale de ochii-broaștei (Primula farinosa),coada-iepurelui (Sesleria coeruleans).
În zonele mlăștinoase și în apropierea cursurilor de apă sunt întâlnite specii floristice de: iarbă-albastră (Molinia caerulea), trestioară (Calamagrostis nejglecta ghințură (din speciile Gentiana pneumonanthe și Gentiana ciliata), roua cerului (specia Drossera angelica), otrățel (Utricularia vulgaris) sau Triaphorum latifolium.
Cheile Dopca
Rezervația geologică Cheile Dopca se află pe teritoriul administrativ al comunei Hoghiz, respectiv în partea de Nord Est a satului Dopca. Rezervaţia se află în sectorul central al Munţilor Perşani, la ieşirea Oltului din defileul Augustin la Racoş.
Aria naturală de 4 ha se întinde de-a lungul rețelelor hidrografice a râurilor Valea Mare, Râul Valea Iadului, și Râul Hildașul și reprezintă un arial cu o importanță geologică, geomorfologică, floristică, forestieră și peisagistică deosebită.
Relieful cheilor impresioneaza prin alternarea sectoarelor abrupte cu cele mai putin abrupte, acoperite cu paduri, precum si prin ingustarile si largirile vaii. Pe unul din versanti apar sedimente ce marcheaza transgresiunea Tortoniana din Bazinul Transilvaniei.
Padurile imense sunt strabatute de Valea Runcului si Valea Iadului, ce se reunesc in Valea Mare, vale pe care exista si un lac de acumulare de apa potabila. Cheile prezinta din loc in loc relief stancos, trene de grohotis, vai seci si izvoare cu debit bogat.
Pădurea Bogata
Comuna Hoghiz deţine 3.831 ha din rezervaţia a cărui denumirea provine de la Pârâul Bogata. Este cea mai frumoasă, accesibilă şi circulată arie din Munţii Perşani. Este o rezervaţie naturală complexă: geologică, fizico-geografică, peisagistică, botanică şi forestieră, care ocupă o arie (muntoasă, de joasă altitudine, sub 1000 m în ansamblu) de aproximativ 85 km2. Printre plantele ocrotite aici se află şi crucea voinicului. Fauna specifică are în componenţă cerbi, căprioare, mistreţi, urşi, vulpi, lupi, râşi. Aici se pot admira, adesea chiar lângă şosea, aflorimente de conglomerate, calcare, tufuri de bazalte.
Podişul Hârtibaciului
Comuna Hoghiz cuprinde 870 ha din Situl Natura 2000 Podişul Hârtibaciului.
Pe teritoriul județului Brașov, Podişul Hârtibaciului include, în general, zone de pășuni și fânețe, dar apar și terenuri agricole și păduri (fag, gorun, uneori și stejar).
A fost desemnat prioritate nr.1 dintre cele 68 de situri propuse de Grupul Milvus în 22 de județe ale țării. Cuprinde efective importante pe plan global – o specie de cristel de câmp (Crex crex). Cuprinde populații importante din specii amenințate la nivelul Uniunii Europene – 10 specii: cristel de câmp (Crex crex), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), viespar (Pernis apivorus), huhurez mare (Strix uralensis), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea de grădini (Dendrocopos syriacus), ghionoaie sură (Picus canus), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio).
Găzduiește efective importante din speciile caracteristice acestei zone, de ex. aici cuibărește cea mai însemnată populație de acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina) și de viespar (Pernis apivorus) din România, densitatea ceea mai ridicată fiind atinsă la sud de Valea Hârtibaciului.
